Aşa începe orice clipă:
Te ridici şi continui să mergi…
Ridici capul din pământ,
Te uiţi spre cer,
Cauţi alinare şi simţi că nu e nimic mai presus,
Mergi cu vântul în faţă,
Te prinzi de orice mică speranţă,
Şi aşa înaintezi…
Desfaci lumea în două,
Şi iar, şi iar cauţi să vezi binele,
Dar e greu de găsit…
Există prea mult deşarte,
Prea multă delăsare,
Suflete ce nu au linişte,
Adevărate flăcari ce doar pâlpâie,
Ce se roagă să revină la viaţă,
Să ardă viu, să transmită din nou căldura,
Fericire deziluzorie ca primul sărut,
Sau ca prima iubire,
Prima fată care o găseşti pentru tine,
Banalităţi aristocrate,
Viaţă complicată, dar simplă.
Şi apoi din nou,
Prăpastie, gol, piedică,
Măgulire analfabetă,
Secrete divine, interzise,
Simţiri acute, dureri,
Şi primul pas înapoi,
Prima descumpănire
Până ajungi să fugi din lumină,
Să îţi cauţi întunericul,
Să nu mai vrei visul,
Căci noaptea îţi dă altceva,
Să nu mai vrei somnul,
Căci noaptea găseşti răul,
Să nu mai vrei ziua,
Căci ai nevoie de somn,
Să nu mai vrei nimic adevărat,
Să nu mai vrei suferinţă pentru tine,
Căci o creezi pentru alţii,
Să nu mai ai siguranţă,
Căci o schimbi pe un drog,
Să nu mai ai demnitate,
Căci o dai pe o ţigară,
Să nu mai ai viaţă,
Căci o dai pentru un strop de alcool…
Viaţa e o multitudine de alegeri,
De caractere, exemple,
De atracţii, de dependenţe,
De iubire, de fericire,
Tristeţe, zâmbete şi lacrimi,
Boli, adâncuri îngheţate,
Filozofii, prieteni,
Familie, oameni dragi,
Animale ce îţi oferă adăpost când nu mai ai pe nimeni,
Oameni ce îţi întorc spatele la fiecare răscruce de drumuri,
Dezamăgiri multiple,
O învăţare continuă,
Ceva bun sau rău,
Aşa e o clipă,
O alegere…
