Dor de ea

Mergând pustiu printre copaci,

Doar amintiri mai trec şi ele,

Abis al cerului întunecat,

Aievea cad, căzând şi ele.

-Sunt verzi seminţele din noi,

Au semnalat puţină viaţă,

Sunt stăruite de nevoi,

Cărări în cruce, ceaţă deasă,

De ce ajung mereu la tine?!

Mi-e greu să văd că tu nu vezi,

Îngenunchez sub norii negri,

Şi când mă plec, când mă trezesc,

Văd doar suflarea ta in zare-

Înnebunesc cu gânduri surde,

Sunt treaz şi fără alinare,

Dar tu nu crezi în fericire,

Tu m-ai pierdut printre hotare…

Şi-ti văd sclipirea ochilor în flăcări,

Şi văd surâsul tău în miazăzi,

Si-atunci imi mai aduc aminte,

Atunci ridic privirea din pământ…

(…stau şi privesc…)
...............................
(...respir ca in deriva...)
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Văd iar nimicul cenuşiu,

Văd supărare,

sufletul fără zâmbet,

Şi văd contrastul dintre noi,

Sunt dus cu capul fără tine…