Unelte din trecut, stinghere stați în mine,
Teama, grija de a mai trăi, de a iubi din nou,
De a prinde viață , de a exploda de bucurie,
De a zâmbi din oboșnuință și din normalitate,
Sunt lucruri de preț ce te-ncolțesc cu timpul.
Cuvintele sunt cele mai căutate, căci sunt calea ușoară,
Dar oare sentimentele nu sunt cât 1000 de cuvinte?
Deci, noi nu asta trebuie să căutăm?
A răspândi fericire trebuie să fie un har,
Și fiecare facem parte din el,
Mai mult sau mai puțin,
Dar ca să primești o bucățică din ea nu,
Trebuie doar să-ți trăiești viața,
Să-ți urmezi visele, să-ți cauți locul,
Să spui DA când e în fața ta,
Să aștepți dacă e nevoie,
Poate să o cauți uneori,
Și cam atat,
Eu zic că asta e.
