LUNĂ de clone,
dispari printre piscuri,
prin brațele brazilor ce vor să te prindă,
prin soaptele noptți, prin vise deșarte,
prin munții angelici cu bărbi de oțel.
TU ești misterul din astre,
putere divină născută din praf,
simbol al dragostei ce mai există,
cununa nopților stinghere-n doi.
TU esti o călăuză a speranței,
apari mereu pe cerul înstelat,
și te răstorni cu fiecare tranzit,
dintre acum și gri-ul viitor.
LUNĂ de clone,
când te privesc,
cutremuri și viața din mine,
îngenunchez cu ochii tot la tine
și-aștept mereu să te revăd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu