Ia și te uită-n urmă,
Decembre cu cenușă,
Ia și îți amintește,
Ce lupte-am dus cu
tine,
Cât viscol și zăpadă,
Câți nori mă-nfricoșau.
Ce frig era
pe-atuncea…
Și totuși era bine.
Ce greu era
pe-atuncea…
Și totuși continuam.
Cât colindam pe-atuncea...
Și toți se bucurau.
Câți prieteni cu zăpadă,
Adesea ne băteam...
Câți prieteni pe zăpadă,
Cu sacii ne dădeam...
Câți prieteni după
acestea,
La foc ne încălzeam.
Și ce mai aşteptare,
Și ce mai veselie,
Și câtă pregătire,
Și dragoste era,
Căci Domnul pe pământ
Spre noi se îndrepta.
Și-atunci toţi în
familie,
Primeam colindători,
Cu drag ne vizitam,
Cu dor sărbătoream,
Cadouri cu iubire
Sub brad le aşezam.
Dar vreme a trecut,
Și multe s-au
schimbat…
Zăpada s-a mai dus,
Gerilă a-mbătrânit,
Copiii au crescut,
Tradiţii-au dispărut.
Dar multe sunt la
fel…
Precum e bradu’ acasă,
Precum mâncarea mamei
Și zâmbetul ei cald,
Ne încălzește viața
Și sufletul cu drag.
Și multe sunt mai
bune,
Și cred că merităm,
S-avem în suflet
pacea,
Să fim plini de
lumină,
Să ne-ajutăm în
toate,
Să spunem ce simţim…
Eu simt acum putere,
Misterul nepătruns,
Ce mi-a cuprins viata
De firav și plăpând,
Ce-ndeamnă la iubire,
Ce-ndeamnă la mai
bun.
Acum e cel mai bine,
Momentul mult dorit,
Să ne gândim la sine,
Să ştim ce-i de făcut,
Și daca-i rău sau
bine,
Sau dacă-i adevărul…
Eu vreau să-mi cer
iertare
Spre toţi ce le-am greşit,
Și să mă rog la Domnul ,
Să mi se ia greşeala,
Să dau exemplul meu,
Căci poate-i unul
bun.
De-acum spre
totdeauna
Vreau să păstrez un zâmbet,
Să-ndrept spre voi
acuma
Cuvinte cu mult preţ,
S-audă întreaga lume
Că din inimă..
Eu va iubesc!
Crăciun mai bun!
