Repetent în dragoste şi vise

Născut de teramă şi de dor,

Păşesc subtil în alt ecou,

Mă chinui în cuvântul tău,

Mă chinuie sufletul meu.

Ardoare, dragoste şi şoapte,

Atingere de flori în noapte,

Tomnatic plâng, mă uit departe,

Ascult nimicul ce răzbate,

Mi-e dor de noi, mi-e dor de toate;

Analfabet mă simt, e-a mea prefaţă,

Iar zâmbetul mi-e doar o mască,

Calvar e gândul, mă răpune,

M-a răstignit, sunt prins de tine,

Mă simt legat şi-i tot tăcere,

Mă simt înghesuit de umbră,

Mă simt prea mic, un parazit,

Ce-ţi tulbură a ta privire,

Şi mă ascund profund în mine

Şi m-ameţesc mai mult în marele

Şi nedefinitul cerc al iubirii;

cică e unic acum momentul,

dar mă gândesc că nu-i aşa,

e vârsta sincerelor vise,

eu mă trezesc, păcat de tine,

rămâi cu visul în neştire,

căci altceva nu vei putea,

eşti repetent condus de vise

şi asta este viaţa ta…