Doar negru de fum
e-n zare,
Jumate-i argint,
jumate-i rugină,
Și mijlocul e
noutate.
Zidurile vechi,
zgâriate,
Stau nemiscate de
atatea veacuri,
Durerea lor e ca
o zdreanță,
Le dor picioarele
de mor.
Se-nalță turnul
ce ne dă de stire,
Ce ne întunecă
zarea, ce ne arată viața,
Ce ne domină
noutatea,
caci el e mai aproape...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu