Fictiv mă-ndrept spre miază zi,
De fapt mă-ndrept spre miază noapte,
Spre inimi ce bat pur și simplu,
Spre inimi ce bat doar la șoapte.
Mai simt de atunci puţin fiorul,
Sudoarea abundă pe mine,
Visez să trăiesc in neștire,
Visez să trăiesc lângă tine.
Cum viața se scurge, și trece…
Și trece! Doamne cum trece.
Și inima bate spre tine,
Și bate, și bate, și bate…
Acum când tot tind la mai bine,
Merg migălos, încet, cu pași mărunți,
Cu frica imensă in mine,
Să nu mai pierd și ce-am avut.
Și veşnica mea oglindire,
A sufletului plin de dorințe,
Arată peisajul mirific
Al… inimii mele ce bate.
poezia ta are ceva...ma face sa o citesc iar si iar si iar:X
RăspundețiȘtergerepoate te regasesti in ea:D ma bucur ca iti palce!;))
RăspundețiȘtergere