Am început să mă zbat.

O dorință imensă apasă,

Nu mă lasă să respir,

Mă zdrobește și vreau,

Vreau altceva…

Dar ce? De ce nu știu ce vreau?

De ce am impresia că știu?

Dar mai simt ceva.

Simt o suferință!

Dar nu pare să fie a mea,

Deși mă copleșește.

Continui ce am început,

Sunt mai confuz ca-nainte,

Dar continui…

Continui și parcă mai simt ceva,

Ceva ce nu am mai simțit niciodată,

Ceva ce mă face să mă liniștesc,

Să respir.

Respir! Asta fac, respir…

Plămânii prind viață,

Parcă suferința e dulce acum,

Parcă nu e suferință,

Și nici nu este.

E fericire,

Și asta mă face să merg mai departe.

Ceva îmi atrage atenția din nou.

Pare departe,

Pare divin,

Pare un sfârșit,

Pare un nou început…

Ceva mă atinge!

M-am speriat,

Dar totuși mă simt protejat.

Văd cum mă apropii,

Simt cum ceva mă trage,

Și nu mai sunt singur.

Sunt amorțit, sunt oboist,

Și ceva îmi inundă mintea.

E ceva mare, apoi e mai mult…

Totul se învârte,

Dar momentul s-a oprit.

Sunt la fel,

Dar totul e altceva.

E o difuzie, o mișcare ce nu o înțeleg,

Și îmi dau seama că ceva iese din mine,

Dar nu mă destram,

Sunt tot întreg,

Și totuși iese fără să vreau.

Sunt multe imagini,

Multe, multe, multe…

Totul trece ca și cum nu ar fi,

Și mă obișnuesc cu asta,

Dar un sentiment reapare,

E siguranța de mai-nainte,

Dar e mai profundă acum,

Și văd un singur lucru…

Un chip ce zâmbește,

Un chip ce mă privește,

Un chip ce mă liniștește de tot,

Și nu mai iese nimic din mine.

Și e bine!

..............................................

Viața poate fi mai darnică mâine decât azi.