Negrul din mine

 Cuvânt astmatic, gând spre tine,

Visări pierdute cad din mine,

Mă furișez, dar când spre sine

Nu pot, n-ajung și văd cum vine,

Și-apoi dispare-n norul negru.

Mă pierd...

Deja m-am rătăcit prin gânduri.

Mai sper...

Și viața-i mai darnică astăzi,

Dar iar m-apasă...

Văd cortine,

Un cadru năprasnic de stele,

Și-apare Ea din nemurire:

Masacru-l din inimi revine!

.....................................

Și cad zdrobit de cer,

Pământ, iubire,

Ca într-un cub de sticlă

Plin de vid,

Lipsit de aer, apă sau destine

Și mai ales fără de-al tău cuvânt!

..............................................

Așa de greu a fost să mă deschid spre tine,

Să văd ce nu am vrut să văd,

Să simt ce n-am știut că simt;

Sau poate doar așa a fost să fie...

Un infinit nu ne-a unit,

Ne-a despărțit!

...........................

Și-am înțeles!

Corect nu e ce vrem,

E ce  ne vine,

Din soartă, vise ,

Din destin, din Univers,

Din alb sau negru

Sau doar dintr-o privire,

Ori din fiecare sentiment deplin!