Val de amiază, val cu norii negrii,
Mă legeni și mă faci s-adorm...
Pleoape peste pleoape,
Plin de durere, de gânduri, de șoapte,
Mai șoapte, tot mai șoapte,
Încep să mă cufund.
Te văd, te vreau, te caut,
Te simt pentru o vreme,
Și asta-i ce rămâne.
Tu dispari mereu,
Eu te caut iar...
Vreu să te am,
Să te mai am,
Să te suflu, să te chinui, să...
fim o umbră sacră
a zilei ne-nțeles.
De ce-i lumina aspră?
De ce ne asuprește?
Și nimeni nu ne vede,
Nici tu nu poți să vezi...
Dar poate vine noaptea,
Și toți o să ne vadă,
Și ochi-ți plini de soapte,
Și gândul din surdină,
Și eu voi prinde viață,
Voi respira aievea...
Va fi doar clipa mea,
Și-a ta,
Și luna cea sihastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu